Pe la anul 1897 ajunsese ca stareț la Saharna părintele Iosif. Pe atunci în acea mănăstire nu era decât un singur ieromonah și vreo 7 sau 8 călugări și frați.
Deși mănăstire avea pământ arabil peste o sută hectare, totuși agricultură se făcea puțin fiindcă și vitele pentru plug lipseau.
Pe pârâul de lângă mănăstire era o mică moară de apă, ce nu întrecea cu mult râșnița de mână.
Părintele Iosif fusese în tinerețe căsătorit dar, rămânând foarte de timpuriu văduv, a venit la Saharna cu ceva avere și, după ce s-a călugărit, având și multe însușiri alese, a fost ales după puțini ani stareț.
În aceeastă calitate el a căutat în primul rând să perfecționeze moara, cumpărând din banii proprii o locomobilă bună, o pereche de pietre mari noi și sită (burat) pentru făina de grâu.
Apoi a mai cumpărat și câteva perechi de boi pentru lucrul pământului și o treierătoare făcând și multe alte îmbunătățiri atât în gospodăria mănăstirii precum și în ceea ce privește viața duhovnicească a monahilor.
Astfel pe la anul 1911, când a plecat la Domnul starețul Iosif, în mănăstirea Saharna erau 15 ieromonahi, 6 ierodiaconi și peste 60 de călugări și frați, având toți îndeajuns cele necesare pentru trai, precum și pacea sufletească, armonia, cucernicia și râvna pentru darurile duhovnicești.
Iată așadar un călugăr și un stareț care și-a înțeles pe deplin rostul vieții sale în mănăstire: nu adunarea de averi, ci dăruirea averilor aduse de acasă, nu egoism, ci altruism profund creștin, nu exploatare în folosul personal a daniilor multor ctitori adormiți întru Domnul, ci lărgirea și îmbunătățirea acestora spre a lăsa o mai bună moștenire urmașilor în călugărie.
Câtă mulțumire sufletească trebuie să fi avut acest fericit stareț atunci când, în numai 14 ani, ochii săi au putut privi creșterea și mărirea de zece ori mai mult a turmei sale duhovnicești ce i se încredințase pentru păstorire!
Tu Doamne, Mântuitorul nostru Hristoase, îndreptează și acum pașii fiecăruia din noi, nevoitorii de astăzi ai sfintelor mănăstiri, pe urmele fericitului întru pomenire Iosif, care a binemeritat cu adevărat numele de staref al mănăstirii Saharna.